● even with my eyes closed tight, I still see it.

[Ainsley S. Everdeen]

• Urmări cu privirea cuplul de bătrâni care traversa cimitirul. Ştia că era destul de copilăresc să se gândească la aşa ceva, dar.. se simtea de parcă ar fi fost urmărită, acum că locul nu mai era pustiu. Îşi întoarse faţa către colega sa, sperând să alunge astfel gândurile sale negre.
  - De la Dean ştiu că am fost adoptată, oftă Desiree. A început să-mi spună despre ce era vorba.. dar nu a mai reuşit să şi termine. L-a lovit o maşină chiar în timp ce vorbea cu mine.
  
  Pe Ainsley o surprindea faptul că Desiree încă era calmă. Glasul ei nu trăda nicio emoţie, absolut niciuna. Iar finalul poveştii sale venise prea repede, şi mult prea brusc. Ar fi dorit să întrebe “Asta-i tot?”, dar îşi dădea seama cât de nelalocul ei ar fi fost replica.
  - De ce o maşină? se trezi Ainsley întrebând. Şi de ce spui că e vina ta?
  Acestea erau aspectele care o derutau cel mai mult. Începu să se joace nervoasă cu degetele , aşteptând răspunsul Cercetaşei.