Melancholy

[Lucas Sasha Neitzke]

Isi duse mana la gura pentru a opri un cascat cat se poate de lenes, nu avusese o seara prea draguta, avand in vedere ca bause o zi intreaga, cel putin isi terminase noua sa carte si trebuia doar data la editura pentru a fi clonata si vanduta in librarii, era despre...ei bine, despre o tanara care cauta sprijin in sufletele celor suferinti..sincer vorbind era despre o fata pe care o intalnise in una din calatoriile sale in Franta. Casca inca o data, toata energia sa scurgandu-se prin acea deschidere inofensiva a gurii. Ochii sai cercetau un loc in care si-ar putea odihni picioarele si mintea...si..sa admire bineinteles un adevarat spectacol al unei domnite cu parul negru si ochi, ochi...nu vedea ce ochii are, zambi. Se apropie mai mult de ea privind-o foarte bland si cu afectiune, ii contempla o idee in legatura cu noul subiect al urmatoarei carti. Inghiti in sec, ii era putin mila sa strice un dans atat de fermecator precum era acela insa se hotari sa o verifice..in ce fel? ei bine, sa vada daca nu se jeneaza de felul in care se misca, din punctul sau de vedere, miscarile ei ondulate ale corpului erau atat de plapande, specifice firei feminine, incat ar fi lasat pe oricine cu gura cascata, insa ce crede ea despre asta? Sa stii ca dansezi foarte bine. Ii spuse el cu sarcasm in glas si destul de tare ca sa fie auzit, totusi nu exagerase cu ironia, nu intentiona sa o jigneasca.