Melancholy

[Isolde du Maurier]

"Sa stii ca dansezi foarte bine" se auzi o voce in spatele ei.
Ingrozita, dansul Indiei se strica, fiindca aceasta calca stramb si cazu in fund, cu parul negru si des invaluind-o. Cu obrajii in flacari, se uita la strainul care ii deranjase prostioara, si ramase uimita. Se inrosi iar, si se blestema in gand pentru gandurile pacatoase care-i veneau. Se ridica rapid, si cu maini dibace, isi aranja rochia, scuturand frunzele care i se agatasera in par.
"Iti multumesc", se auzi ea cu o voce rece si neutra.
Ar fi vrut sa-l intrebe ce cauta aici, cum a descoperit acest loc, insa pur si simplu nu putea, si se blestema iar in gand. Ajunsa inapoi la copac, vru sa-si ia caietul, si sa plece, insa trecand pe langa necunoscut, ceva o opri. Se uita in ochii lui pentru cateva secunde, dupa care isi intoarse jenata privirea. Ramase asa, intepenita, si vru sa se miste, insa nu putea.