Better than ...

[Lucas Sasha Neitzke]

Deci, optsprezece avea pustoaica..hm..si probabil nu trebuia sa-i ofere acel sarut, pentru ca foarte putine sanse sa fi inteles ea ce insemna cu adevarat avand in vedere ce reactie avusese la el si varsta bineinteles, bun...de azi inainte, se va ocupa el de educatia ei..incepu sa rada si el la acest gand, probabil l-ar fi crezut mai scost din balabale decat era pana acum. Se se ocupe de educatia unui om deja educat...oare devenea paranoic? Scutura usor din cap afisand din nou expresia serioasa...desigur ar fi putut continua sa s distreze, sa o imbratiseze, sa o sarute ori de cate ori ii poftea inima, cu alte cuvinte sa profite de faptul ca e obosita si desigur, mai mica decat el, insa nu intentiona sa-i faca rau sau ceva impotriva vointei ei. Optsprezece...bine. Ii zise el intr-un final incruntandu-se usor. Defapt..nu era deloc bine, ar fi o sinucidere totala sa te pornesti singura in cautarea unei peroane la acea varsta frageda si sa-si faci cine stie ce idei cum ca ar merita acest lucru individul respectiv, toate astea, erau vise de copil, daca ea credea ca o sa-i fie atat de usor in calatoria sa atunci se insela groaznic. Si faptul ca isi permise sa nu-i raspunda la fraza lui demonstra un singur lucru, sau doua, ei bine...ori se simtea jenata sa accepte ajutorul lui, ori se credea prea buna pentru a-l primi de la el.
Spune-mi Ronney...ai nevoie de mine? Poate era prea direct, insa cel putin ramase calm, pentru moment. Desigur, putea foarte bine sa se intoarca si sa plece, fara sa-i mai spuna ceva, obisnuia sa fie un nesuferit, defapt nici nu stia de ce isi mai pierde timpul cu ea, insa ceva il facea sa stea pe loc in asteptarea unui raspuns sau o miscare din partea ei....ceva...orice.