Melancholy

[Lucas Sasha Neitzke]

Domnita isi pierdu brusc echilibrul cazand pe pamant cu o bufnitura usoara a unui fluturas care se aseaza incet pe pelala florii..se holba uimit la ea, ar fi jurat ca nu vazuse pe nimeni dansand mai bine ca ea si cand deodata aceasta scazu mult in ochii sai dezamagindu-l intr-un fel. Zambi, dracesc ar putea spune, deoarece altfel pr si simlu nu putea, nu se misca din loc pentru a o ajuta sa se scoale vazand ca aceasta se descurca minunat si fara sprijinul sau. Ii urmarea in detaliu fiecare miscare, ii auzea bataile inimii care ii spargeau ca un ecou timpanul, era incordata, foarte incordata, insa intrebarea era, cine, sau mai bine zis, ce o facuse sa se schimbe atat de subit? Ascunse incet, fara miscari bruste caietelul care, il sterpelise de langa copac in timp ce ea se distra. Stia cum sa fie un nesuferit, insa sa si negocieze putea...deci o sa-i ceara un nou dans pentru a-l inapoia. Defapt...nu, o sa-i ceara altceva, doar daca ea o sa observe lipsa.
Cu placere... Ii zise el serios, dupa care izbucni intr-un ras, nebunesc. Se opri repede, concentrandu-se asupra ei. Ce te-a facut sa te opresti?Ii sopti cu o voce de psihopat evidenta...defapt nu ca ar fi unul, insa voia sa-i vada reactia si la asta...ii placea sa studieze mintile indivizilor din punct de vedere psihologic. Inghiti in sec...privindu-i ochii frumosi...da, avea ochi frumosi. Oare facuse din nou o greseala? isi varsase toata durerea si dispozitia rea pe aceasta fetita inocenta...ce-i facuse ea lui? nimic...avea si el momente la proaste si motiv pentru care sa fie astfel.