Melancholy

[Isolde du Maurier]

Nu stia ce, dar cu siguranta ceva o deranjase. Poate privirea lui nebuneasca, poate rasul lui, poate el. Dar, enervata, nu se lasa calcata in picioare si ii arunca o privire chiorasa. Vru sa se repeada la el, dar se stapani. Bunul simt ii spunea ca nu e frumos sa te iei de oameni necunoscuti. Sau mama spunea asta? Nu conta.
" Vrei sa stii ce m-a oprit? intreba ea cu o voce patrunzatoare. "Individul din fata mea! Nu stiu ce faci, dar iti merge. Asa ca ...", dar se opri.
Reusi intr-un final sa se dea din fata lui, si se indrepta spre copacul unde statuse mai devreme, insa constata ca jurnalul cu coperti de catifea verde nu se mai afla la locul lui. 'Nu se poate!' se gandi tanara, uitandu-se in directia necunoscutului cu o privire enervata. Epuizata, se aseza pe pamantul rece, rezemata de trunchiul stejarului, si se uita la el insistent.
" O sa astept pana termini de citit, daca te intereseaza" , spuse ea calma, cu o privire si mai calma