Melancholy

[Lucas Sasha Neitzke]

Avea curaj, pustoaica, avand in vedere ca era evident mai mica decat el avusese indrazneala sa ii spuna verde in fata ce o deranja fara sa se sfiasca de nimic, si poate chiar era un pic cam prea atenta, si putin cam proasta daca ea credea ca el o sa o lase in pace cu una cu doua. Se asigura ca ascunse bine jurnalul inainte de a reveni cu picioarele pe pamant, uitandu-se crucis la ea, nu se putea citi o blandete in ochii lui. Intoarse capul in partea dreapta apoi in cea stanga, evident cautand ceva, sau pe cineva..Apoi isi atinti din nou privirea spre fata ridicand uimit din sprancene, acesea aproape pierzandu-se in parul sau ciufulit si pufos, ei bine, poate nu era chiar pufos, nu-i placea sa fie pufos..dar nu conta acum. Individ? hmm...ciudat, nu vad pe nimeni aici. Esti sigura ca esti bine...se pare ca caderea ti-a facut ceva rau...nu te-ai lovit la cap? Facu o expresie a fetei ingrijorata pe care o chimba brusc dupa cealalta replica.
De citit?...sa ma intereseze?Ridica scurt o spranceana parand nedumerit si total neinformat in legatura cu situatia. Despre ce vorbesti, draguto? Zise el, hotarit sa nu o lase sa puna mana pe propriul jurnal prea devreme, sau asta depindea doar de cazul in care se purta frumos cu el, pentru ca asa ii placea, sa se comporte frumos domnitele cu el si nu mentiona niciodata ca el ar fi raspus la fel, sau cel putin o face si el cand are chef.