Melancholy

[Isolde du Maurier]

Ofta, dar tot nu-si schimba pozitia. Se uita fix la el cateva minute, simtind ca innebuneste. Asa ca, nerabdatoare, se ridica incet, cu miscari lente si in reluare. In acelasi timp, un vant caldut incepu sa adie, iar soarele iesi dintre norii voiosi si senini.Casetofonul micut de langa ea, care ii cantase mai devreme, era inca acolo. Apasa pe butonul de play, si o melodie lenta incepu. India incepu sa danseze gratios, apropiindu-se incet incet de el. Ajunsa in dreptul lui, incepu sa danseze imprejur, ametindu-l. Insa cum figura nu-i prea reusea, se prefacu ea singura ametita, si "cazu" in bratele strainului.
"Vai..." spuse ea, pe un ton prefacut a fi inocent. "Presupun ca asta face un spectacol sa fie mai bun",continua India fara sa se sinchiseasca macar sa se ridice. Era constienta de farmecul ei si vroia sa se foloseasca de el. Cat putea.