The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

Când a terminat de vorbit, am văzut cum aripile lui Okuni se topesc, într-un mod ciudat şi totuşi absolut firesc, în blăniţa scurtă.

-Există foarte puţini vrăjitori la mine-n ţară. am răspuns primei întrebări. Majoritatea oamenilor aparţin de altă... natură. Însă cei care au la-ndemână magia se cunosc între ei şi atunci când ai nevoie de ceva, e suficient să te gândeşti la asta şi să ştii o fprmulă magică de trei silabe şi vine la tine. Bineînţeles, automat te scapă şi de nişte bani, am râs.

Am tras aer în piept, luând a treia mandarină. Mai aveam una.

-Când am aflat că o să vin la Hogwarts, am urmat, am cerut urgent o pisică - sunt înnebunită după pisici - şi probabil că, ştiind că voi fi sortată la Ochi de Şoim, casă care are elementul "Aer", mi-au oferit cu căldură o felină zburătoare.

Apoi am conştientizat şi restul frazei. Am privit-o ezitantă.

-Panteră, spui?

Am putut să jur că, în asentimentul meu, pisica tresărise în somn. Am desfăcut şi mandarina aia, al cărei miros dulceag îl aveam întipărit în minte la fel de adânc precum reflexul de a merge, replicând, fără tragere de inimă:

-M-aş lipsi fără probleme. Nu-mi plac animalele mari.