some love

[Danıel Graʏ]

Bine, am înţeles, suntem bipezi. Ştim să ne prăjim cartofi pai. Ştim să numărăm până la 10 în germană. Dar suntem ceea ce suntem pentru că simţim, pentru că avem emoţii. De aici am putea pleca şi am putea spune că, deoarece avem emoţii, suntem supra-oameni. Pentru că emoţiile te blochează uneori. Şi indiferent de câte cuvinte ai avea în geamantanul agăţat de neuroni, nu găseşti niciodată cheia atunci când ai nevoie să îţi exprimi furia, frica, dragostea. „Sunt nervos de mor”, „Mi-e frică de fac pe mine”, „Te iubesc ca un nebun” sunt doar câteva exemple de cât de limitat este vocabularul nostru atunci când vrem să ne transmitem trăirile. Te blochezi şi nu mai ştii ce cuvinte să foloseşti când dai de emoţile astea. Citeşte tu câte cărţi vrei, aleargă pe câte pagini de internet găseşti şi tot nu o să fii în stare să spui exact ceea ce simţi. Ai cuvintele în tine, dar nu ştii cum să le foloseşti. Sunt cuvintele tale, proprii, pe care nu le mai are nimeni. Ai un vocabular inaccesibil închis în tine. Eşti propriul tău DEX, dar eşti orb, iar cartea nu e scrisă în Braille. Şi-atunci începi să divaghezi, să rosteşti orice îţi vine în minte, încerci să fii cât mai plastic, dar nimic. Nu îţi ies din gură decât câteva cuvinte tocite, folosite de atât de multe ori încât au murit. Le simţi aroma în aer şi nu ştii cum să scapi de ea. Mai arunci un ochi în câte-o carte să vezi ce mai găseşti. De altfel cărţile nu sunt decât nişte revolte. Nişte oameni cu mult timp liber şi foarte revoltaţi pe ei înşişi încearcă să-şi extragă din ei înşişi cuvinte nemaiauzite, expresii nemaîntâlnite, trăiri inimaginabile. În dragoste e cel mai greu. Ai nevoie de un efort supraomenesc pentru a găsi cuvinte potrivite pentru a-ţi dovedi iubirea. Ce te faci când nu le găseşti, sau, mai rău, ce te faci când le găseşti prea târziu?

Am fost dezamăgit de câteva ori şi dragostea pt. mine nu mai înseamnă mare lucru ..dar tind să cred, că o v-oi găsi ..pe EA ..şi atunci pot privi totul dintr-o altă perspectivă.