Gheata de foc

[Scarlett Soul]

Tresari. Auzi fosnetul frunzelor cafenii si felul in care crengile copacilor ii bateau la fereastra. Se opri pentru cateva secunde si asculta. Fiecare frunza care cadea era un vis pierdut, o iubire ucisa, o dragoste fara cruce.
Ajunse in fata ferestrei in doar cateva secunda, dadu la o parte perdeaua alba, veche iar apoi isi lipi chipul de sticla inghetata a geamului. Nu spera sa vada mai bine, vroia doar ... Se simtea abandonata, prinsa intr-un borcan din care nu mai putea sa iasa si singura scapare era sa se catere si sa ajunga tot mai sus si mai sus. Dar cu cat ajungea mai sus, cu atat caderea era mai probabila si mai dureroasa dupa aceea. Din locsorul acela vedea intreaga lume, dar nu o putea atinge. Stii cat de efemer e timpul, omul, visul ? Totul dispare si raman doar urme vagi ingropate in timp.
- Cine esti ? o intreba incet pe fata din mijlocul drumului, din cate vedea ea, cam speriata.
- Sunt aaaaa ... sunt ...
Incepu straina, dar Scarlett spulbera totul, incepand sa rada isteric.
- Rose, ai innebunit ? Ce cauti la ora asta aici ? Ai noroc ca am insomnii. Haide sus, la un ceai. Atata timp cat baba nu afla ca esti in casa ei, toul e in ordine, insa maine dimineata va trebui sa pleci devreme.
O privi indelung pe Rose si vazu desculmpanirea din ochii ei. Nu asimilase inca toate informatiile acelea chilometrice.
In definitiv Scarlett niciodata nu sustinuse ca are o fire usor de inteles sau ca nu vorbeste mult. Surase si o trase pe fata in partea mai putin luminata a strazii.
- Nu are de ce sa iti fie frica de intuneric. Nu in intuneric se formeaza umbrele, ci in lumina !