The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

A doua mea natură se făcea în sfârşit utilă. Alergam pe coridor cu viteza unei pantere fără nicio problemă... decât la curbe. Cam ştergeam pereţii de praf.

Apoi am văzut ceva negru aproape zburând pe lângă mine, oprindu-se în faţa uşii din capătul holului. Abia atunci am văzut ce era, şi n-am prea priceput. Adică, în spatele meu fusese doar Eliza, cu o clipă-n urmă... Doar... Curioasă, m-am uitat peste umăr. Nici urmă de ea. Am clipit buimacă, alungând ideea ciudată care-mi înceţoşa gândirea. Fuga mea s-a topit într-un mers lejer, cu paşi siguri şi, când am văzut uşa perfect închisă, am ştiut că pisica nu avea cum să fi intrat acolo. Şi totuşi, ceva mi-a spus că trebuia să intru. Am apăsat uşor clanţa şi uşa a alunecat înapoi, ca trasă de un arc.

Mi-am lăsat mâna să cadă pe lângă corp şi am intrat.