The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

-Am citit despre locul ăsta. Şi mi-au spus colegii din anii mai mari... Impropriu, "mi-au spus", dar la cât de tare vorbesc...

Am schimbat subiectul.

-E Camera Fantomelor. am scurtat-o, cutremurându-mă. Şi eu de-abia reuşesc să mă împac cu Doamna Gri...

Pisica a răsărit de nicăieri, s-a dus în spatele meu, a sărit uşoară ca un fulg, a dat odată din aripi şi mi-a aterizat pe umăr, făcându-mă să mă clatin. Nu pricepeam cum închisese uşa. Okuni putzea face multe, dar degete opozabile n-avea. Sau...

Am râs scurt. Apoi râsul s-a topit într-un zâmbet, iar zâmetul într-o expresie îngrijorată. Nu era curent, deci altcineva închisese uşa. Ca răspuns, aceasta din urmă s-a trântit în urma noastră cu un zgomot. Nu m-am întors. Ştiam c-ar fi în van. Urma să nu văd nimic altceva decât întunericul care se lăsase brusc. Acum, singura care ştia ce are-n faţă era felina cu pupile aurii, care-mi privea, de pe umăr, sandalele, aducând cu o creatură mitică, aşa, cu aripile desfăcute.