The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

Am făcut câţiva paşi înainte, prcaută - sau speriată - şi am atins ezitant pânza tabloului.

-Ce e? am întrebat eu, dându-mă în spate când mi-a trecut prin piele ceva ca un curent electric slab, venind dinspre tablou. Să nu-mi spui c-o ştii... Că eu nu ştiu decât că al doilea pom pe stânga e gutui, am zis, mijind ochii. Sau poate păr...

Ca să vă pun la curent, a schimba subiectul era una dintre metodele mele de a mă calma. Întunericul din jur mă sufoca. Nu mai puteam gândi logic. De fapt, nu mai puteam gândi deloc! Un singur lucru mi-a venit în minte: Lumos Maxima. Însă colegii mei de casă ar fi fost dezamăgiţi dacă s-ar fi aflat că am făcut o asemenea prostie. Foarte puţine fantome de aici erau amabile, iar restul... Să spunem că nu trebuiau deranjate de lumină.

"Să gândim logic." îmi spuse pisica.
"Îmi doresc."
"Putem ieşi pe uşă."
"În câte filme ai văzut tu că după ce se trânteşte o uşă în urma ta, o deschizi când vrei?"

Îmi munceam creierii să găsesc o soluţie, când mi-am dat seama că, într-un fel, lipsa mea de indei se datora faptului că răspunsul Elizei nu venise încă. Mi-am coborât privirea la sandale, de parcă mi-ar fi putut spune pielea-ntoarsă vopsită în kaki ce să fac.