Melancholy

[Lucas Sasha Neitzke]

Reusi sa afiseze o expresie a fetei putin inacrita, insa ce putea face in legatura cu faptul ca pur si simplu asa era el, mereu inacrit si nemultimit de toti cei din jur, inclusiv si sine. O prinse in bratele sale fara mare dificultate crezand la inceput ca intr-adevar avusese o problema cu echilibrul sau se lovise la cap. Zambi cand ii auzi replica tinand-o in continuare in mainele sale insa lasandu-se un pic in jos peste ea, de parca incheea un dans si tinand femeia de talie ii dadea drumul usor in jos. O privea in ochi..fiind perfect serios....mai jos...mai jos, iar buzele sale erau din ce in ce mai aproape de ale ei, iar cand se asigura ca distanta de la trupul ei pana la pamant nu era destul de mare, ii dadu brusc drumul, lasand-o sa cada in voie printre frunzele uscate. Nu merge asa, draguto. Isi puse mainele in piept indepartandu-se de ea considerabil. Bineinteles ca ar fi ajutato sa se ridice, sa-si ceara scuze...si alte chestiii, insa era cam demodat acest fel de a se comporta cu o domnisoara. O privi pentru ultima oara, si se intoarse indiferent gata sa paraseasca acea atmosfera simpatica de toamna inlocuind-o cu una mai sumbra. Ridica mana dreapta facandu-i semn, insa nu se intoarse ci ii striga cu ironie in glas.Dansezi bine.