The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

OOC: Scuze că nu e unitar. Scriu la persoana a treia pen' că tocmai am zărit ceva în regulament legat de asta

BIC:

"În sfârşit mă întreabă şi pe mine cineva!" se auzi torsul pisicii la urechea fetei, iar blana portocalie se văzu brusc în întuneric într-un mod atât de ciudat încât puteai să juri că sunetul acela făcea lumină.

De-abia atunci, Sayoko pricepu ce voise pisica să spună cu "Ieşim pe uşă" dar făcuse prostia să-i taie vorba. Cuprinsă de o încântare ciudată la gândul ce felina avea să spună ceea ce credea ea, fata începu să tremure atât de tare, încât aproape că putea fi auzită. Okuni se prelinse leneş de pe umărul ei şi făcu doi paşi până-n faţa Elizei, ochişorii ei ca doi licurici oglindindu-se în cei ai viperinei, care abia se zăreau în beznă. Atunci rosti, pe un ton solemn, în spatele căruia cu greu se citea ironia:

-Mai există o uşă.