Semne Rosii...

[Adnana Hale]

"Da, Darkason, da, asa cred. Totusi, incercarea moarte n-are, nu?"
Ii era si putin frica. Nu mai incercase asa ceva nici macar pe alti oameni, daramite pe ea. Dar trebuiau sa iasa din acel cosmar pentru ca, pur si simplu, nu-l mai putea suporta.
Se indrepta catre oglinda din spatele lor, o atinse cu degetul mainii drepte si se privi fix in ochi
"Vei uri sangele, vei uri faptul ca esti vampir, este un copil normal, urasti sangele, dar doar pentru o ora"
Urmara cateva clipe de ameteala. Se simtea ca intr-un portal, cum cineva o tragea cun un bat de buric. Inchise ochii, nemai amintindu-si de sange sau altceva. Stia doar ca trebuia sa si-i tina inchisi. Intr-un final, simtea ca acum statea pe ceva tare. Deschise ochii si se trezi singura, intr-o camera de care nu-si mai amintea. Nici macar Oglinda nu mai era si nici Darkason. Spera ca baiatul sa apara, insa nu stia de unde. Nu mai stia unde fusese sau unde era acum Viperinul. Uitase tot. Insa stia ca trebuia sa vina.