Melancholy

[Isolde du Maurier]

India incerca sa ramana nepasatoare. Insa putea oare? Instictul ei feminin se declansase in ea de cand il vazuse, si...si nimic. 'Jusqu'a rien', ar fi spus altadata, zambind. Dar azi nu-i mai venea sa zambeasca. Strainul se ridicase, si India se uita in sus la el, pe masura ce se departase. Ochii ei exprimau un sentiment pe care nu-l mai incercase pana atunci, ceva intre enervare si dorinta. Ce fel dorinta, nici ea nu stia.
"Deci, te-ai hotarat sa-ti lasi mandria deoparte, si sa vorbesti cu mine mai frumos?" ii spuse ea vadit enervata, ascunzand insa bucuria ca stia cum il cheama. "Ei bine, daca vrei sa-mi stii numele va trebui sa-l ghicesti", spuse ea cu un zambet siret pe buze, si luand o pozitie si mai indiferenta, continuand sa scrie in jurnal.