Melancholy

[Lucas Sasha Neitzke]

Puternica copilita. Se abtinu sa-i spuna vre-o doua...de ce? nu merita efortul si cuvintele, avand in vedere ca felul ei inocent de a fi chiar il amuza..gentleman? ar fi pufnit in ras in secunda urmatoare daca mintea sa nu ar fi cautat un nume destul de potrivit pentru ea. Insa uite ca al doilea cuvant tot nu-l caracteriza. Te pricepi foarte rau in a defini oamenii dupa primele criterii. Chipul ii deveni serios, daca ar fi stiut el de la inceputul zilei ca il asteapta o intalnire atat de palpitanta cu o domnisoara simpatica, nu ar mai fi pierdut timpul cautand un loc linistit pentru a se odihni, dar ar fi venit exact aici. Deci, acum il durea cotul, nu era o durere bine definita, avand in vedere ca il stransa o fata cam frageda ar spune el. Se indeparta un pic de ea, ridicandu-se din nou in piciare si facandu-i o plecaciune zambind frumos si uitandu-se in ochii ei...ii lua mana dreapta strangand-o intr-a lui si sarutandu-i scurt dosul palmei, simtind fiecare muschi pulsand sub piele. Era fierbinte, in timp ce buzele sale reci o atinse, il trecu un mic fior, insa isi reveni in clipa urmatoare. Cred...ca ar trebui sa-ti iai cuvintele inapoi, India. Inghiti in sec, fiind incordat, ar fi iesit destul de prost daca ii incurcase numele, insa ce mai conta...mai bine ceva decat nimic.