Better than ...

[Veronique A. Dupont]

• Isi putea simti inima pompandu-i sangele mai repede ca deobicei. Da, si ea era nervoasa, dar din cu toate alte motive. Cum de indraznise individul s-o numeasca fetito? De abia daca-i stia numele, dar era gata s-o judece. Ce stia el despre dansa? Despre toate prin care trecuse? Exista, desigur, o diferenta de varsta intre cei doi, dar vrajitoare nu era nici pe departe o copila neinitiata. Stia mai multe decat si-ar fi dorit unii si era mai puternica decat multi vrajitori.
  Isi ridica din nou privirea la stele si le ceru zeilor sa-i dea raspunsul la intrebarea barbatului. Primul raspuns care-i trecu prin cap fusese nu. Nu, pentru ca se simtea superioara lui si era de parere ca prezenta lui era inutila. Isi pleca capul la loc si atunci vazu ca rochia i se ridicase putin dezevlindu-i genunchiul drept si taiatura monstruasa care-l traversa. Realiza pe loc ca situatia nu era chiar asa cum credea ea, ca avea nevoie de vrajitor. Isi trecu apoi mana peste rochie, acoperindu-si genunchiul pentru ca rana sa nu fie vizibila.
  Cazu pe ganduri incercand sa se decida ce sa-i raspunda. Nu vroia sa-i dea satisfactie spunadu-i ca are nevoie de el, dar nici nu vroia sa se mai minta singura. Avea nevoie de cineva pentru ca pur si simplu nu mai era capabila sa ucida.
  Ii arunca o privire barbatului si se intreba daca ar fi mai multumit sa afle ca are nevoie de el pentru a-l folosi decat ca si-l dorea ca companion.
  'Poate' spuse nehotarata intr-un final.
  Se dadu cativa pasi in spate si continua sa-l priveasca de acolo. Nu stia la ce reactie sa se astepte din partea lui. Trebuie sa te decizi, isi repeta in gand.
  Spuse un 'da' soptit si cobori privirea la sol pentru ca ii era prea frica sa se uite in ochii lui. Stia ca o va judeca, o va crede slaba si incapabila sa descurce singura, dar realiza ca are nevoie de ajutor mai mult decat tine la mandria sa.