Melancholy

[Isolde du Maurier]

India ramase stupefiata, cand acesta disparu. Arunca caietul cat colo, si lovi cu pumnul in copac, nervoasa. "Chiar e needucat. Nici macar nu m-a salutat.", murmura ea nervoasa. "Pot fi si rea si nesuferita daca vreau. Iar in clipa de fata sunt chiar cruda.". Insa nu stia chiar pe cine era cu adevarat nervoasa, si care e motivul pentru care era nervoasa. Dar probabil ca daca il mai vedea pe Sasha o data, avea sa-i smulga capul de pe umeri. Se uita la caiet, care zacea la cativa metri mai incolo, si cu o vraja nonverbala si fara bagheta, il arse pana nu mai ramase decat tarana de el. Ei bine, probabil asta avea sa faca cu tot acest loc, sa-l incendieze. De data asta isi lua bagheta, si striga:
"Incendio!", facand, toata intinderea maronie de frunze sa ia flacari, care incepeau s-o cuprinda pe ea si pe copacul langa care statea. Ranji, si astepta ca focul sa se apropie.