Better than ...

[Veronique A. Dupont]

• Auzi promisiunea barbatului si realiza cat de plastica si neinsufeltita era. Ii era usor sa promita lucruri pe care nu era capabil sa le obtina. Lucruri care erau peste puterile sale de a le infaptui. Poate era rea, dar ii fusesera promise mult prea multe lucruri de-a lungul timpului si de prea putine ori chiar le primise. Imbartisarea calda si sarutul lui o facura sa se simta mai bine pentru cateva momente, dar apoi realiza ca delicatetea cu care se comporta cu dansa ii amintea doar de cat de neputincioasa si neajutorata era defapt. Ar fi vrut sa se smulga din acea imbratisare care doar o tinea pe loc si sa fuga undeva departe de el si de ajutorul lui. Un ajutor care-i facea mai mult rau decat bine. Un ajutor care-o condamna la o viata traita in neputinta. O viata in care avea sa se trezeasca in fiecare dimineata gandindu-se ca n-a reusit nimic pe cont propriu, ca a avut nevoie de cineva s-o salveze.
  'Nu mi-ai spus nimic despre tine' replica fata inca stand ghemuita la pieptul sau si facand referire la cerinta pe care i-o adresase anterior.
  Isi simti ochii mai calzi ca niciodata si fu constienta de modul in care ii ardea intregul trup. Era ametita, iar fiecare muschi din corp o durea. Incerca sa-l imping pe barbat, dar puterile pe care le mai avea nu erau suficiente. Stia ca daca ii da drumul avea sa cada pe pamantul rece si umed al padurii, dar simtea nevoia sa se elibereze.