Melancholy

[Isolde du Maurier]

India se uita la el cu privire pierduta, parand sa priveasca prin el, la un trecut nu prea indepartat, dar care pentru ea se incheiase pentru totdeauna. Isi reveni, si se uita la el trist."Am trecut prin multe, si nu mi-e frica de moarte. Am fost de atatea ori atat de aproape de ea, incat asta e un nimic. Daca tu chiar vrei sa mori in aceasta clipa, cu mine langa tine, atunci fa-o. Orice om isi are sfarsitul, mai devrme sau mai tarziu" spuse ea cu hotarare in glas, apropiindu-se de el. "Vrei sa vezi cum e sa fii mai buna?", sopti ea, repezindu-se la el, si sarutandu-l cum numai ea stia, punand toata energia si pasiunea pe care le putea avea in acea clipa. Insa se opri, rusinata de gestul ei nesabuit, si asezandu-se in stil turcesc pe jos, cu spatele la el, si incepand sa se joace in pamantul ars.