Funny Faces

[Asaki Sayoko]

Fata de origine niponă rumegă puţin ideea. "Nu ştiu..." îşi spuse, apoi pufni. Nu trebuia să-nceapă cu ceea ce nu ştia, ci cu ceea ce ştia. Ca la algebră. Şi ştia că se plictiseşte îngrozitor. Ştia că rămăsese fără foi de desen ţi până primea altele speciale de la părinţi trebuia să suspende această activitate. Ştia şi că Okuni plecase, şi că nu voia cu niciun chip să se ducă înapoi în turn. Şi mai ştia că ziua aia arăta atât de bine încât un fapt absolut sigur era acela că niciun elev nu ar fi reuşit să intre în bucluc, nici măcar dacă viaţa lui ar fi depins de asta.

Îşi ridică puţin cureaua poşetei - impropriu spus poşetă. Era o borsetuţă cu bretea dintr-o ţesătură atât de rară încât puteai să vezi ce se afla înăuntru - şi aprobă scurt.

-Ce-ar putea merge prost?