- Like a pale reflection -
Only me, Jennifer and Eveline.
- Castelul era cufundat într-o linişte stranie; îşi auzea până şi bătăile inimii în tăcerea adâncă. Întunericul învăluia în mantia sa întregul coridor, obligând-o să folosească scânteia din vârful baghetei drept unică păvază. Se simţea nesigură când se aventura în întuneric, gustând din negrul umbrelor şi încercând să-şi imagineze ce se va petrece mai departe.
Apăsă pe o clanţă ce se materializă parcă din întuneric şi se aventura în încapere. Ridică puţin bagheta, luminând mai bine camera. Pereţii erau ticsiţi cu portrete înfăţişand oameni pe care nu-i cunoscuse niciodată. Vedea cum răsuflau uşor, cuprinşi de un somn adânc. Lăsă apoi mâna să-i cadă pe lângă trup, iar întunericul stăpâni din nou încăperea.
Îi amintea prea mult de seara aceea fatidică, în care toate luaseră o întorsătură pe care nimeni nu o anticipase.. însă era prea masochistă ca să renunţe. Voia să-şi amintească de noaptea aceea, din nou şi din nou, cu preţul durerii şi a cunoaşterii pătrunzătoare. Pur şi simplu nu rezista impulsului. Dorea să-şi amintească, cu tot înadinsul. Crezuse mereu că va găsi frânturi din vechea sa ea privind acea amintire..
Oftă când auzi sunet de paşi, iar amintirea pieri repede din mintea sa.