Melancholy

[Lucas Sasha Neitzke]

Nici macar el nu stia de ce nu ii raspunse la sarut, desi trebuia sa recunoasca ca ramase surprins, putea foarte bine sa-si dea seama ca va urma si asta dupa cel de pe obraz, insa nu credea ca o sa se intample atat de curand. Isi lasa privirea in jos, uitandu-se la parul ei care emana un miros placut, miros care il facea sa se simta bine. Pleaca...ACUM!! Incepu sa tipe la ea, in glas fiindu-i perceputa clar ordinea, ii ordonase sa o faca, deparece nu putea muri din cauza prostiei lui, era o persoana buna, cum spusese ea..si intr-adevar era, de aceea nu merita un sfarsit lamentabil ca si al lui, in timp ce el nu facuse nimic in viata sa pentru ca sa merite sa traiasca mai departe...nu avusese grija decat de propria persoana, nimicindu-si tot ce avea in el mai bun. Asta facuse in toti acesti ani...Inghiti in sec. Te rog..pleaca.. De data asta vocea ii era mai mult rugatoare..insa tot rece ramase.