Like a pale reflection

[Evelyn Steel]

Nu ii placea intunericul.Niciodata nu ii placuse.Deci,ce cauta atunci in plin intuneric si de una singura prin acele locuri ale castelului?Nu putea sa se duca ziua?Nu,pentru ca atunci nu i-ar fi batut inima atat de tare de teama sa nu fie prinsa de Filch sau ca cineva ar putea iesi dupa vreun colt cu o bagheta atintita asupra sa,pregatit sa o blesteme.Da,se numea adrenalina.Senzatia de furisare de ziua nu coincidea cu acea senzatie pe care o ai cand te furisezi noaptea.Dar era prea liniste.Nici o armura care scartaie,nici o pala de vant care sa loveasca usor geamurile,nici macar lumina lunii care sa se reverse pe castel.Era ca si cum ar fi fost intr-un mormant.Si presimtea ca asta era de rau.

Se opri putin,calmandu-si respiratia.Mai umblase de atatea ori prin castel noaptea.De ce ii era asa de frica?Ah,da,corect.Era prea intuneric!Isi ridica mainile in fata ochilor si apoi si le privi.Nu le putea vedea.Apoi isi aduse aminte ca avea cum sa faca lumina.Isi scoase rapid bagheta din buzunar si sopti vraja ce lumina tot coridorul.Parca i se lua o piatra de lumina.Ea si cu paranormalul sau.
Continua sa mearga.Stia ca numai avea mult si va ajunge in acea camera iarasi.Si intradevar,dupa inca putin de mers,vazu usa ce dadea inauntru.Dar pe sub tocul usii i se parea ca razbratea lumina.Se incrunta usor si impinse usa la perete,intrand cu grija inauntru.