RECAPITULARE.

[Asaki Sayoko]

Plecase cu zece minute înainte de începutul orei şi calculase că ar fi trebuit să ajungă cu exact 124 de secunde mai devreme, în ritmul în care mergea ea. Dar, în mod evident, când o iei pe ocolite, chiar şi dacă faci asta în conformitate cu proverbele nipone, matematica îşi pierde rostul.

Intră în clasă la maxim cinci minute după începutul orei şi se scuză apatică. Atunci când văzu - sau i se păru că vede - permisiunea profesoarei de a se aşeza, merse cu o graţie simplă, dar cu o atitudine ce exprima platitudinea în persoană, către prima bancă liberă care-i sări în ochi, alături de o fată de la viperini pe care o cunoştea. Ar fi vrut s-o-ntrebe pe Eliza dacă pierduse ceva, însă după expresia ei, Sayoko se îndoia că ajunsese la timp.

Studiind o clipă aerul profesoarei, ajunse la concluzia că nu comisese cine ştie ce crimă. Scoase un pergament, îl desfăşură cu grijă şi scrise mare şi frumos,dar în japoneză, sus, în mijlocul rândului, ce vedea pe tablă.