This is how I Appear

[Helena Daphne Rose]

only helena&ronnie&lucas

O tanara medita pe o bancuta din fata unui conac mare, concentrandu-se asupra respiratiei sale; gandurile ii veneau pe rand, asezate in mintea sa ca niste carti puse cu precizie intr-un raft de biblioteca. Apusul soarelui sangeriu ii se reflecta in ochii sai verzi, care nu mai aveau acel licar de fericire si caldura ce ii caracteriza candva..in schimb, seriozitatea si raceala se cuibarisera in sufletul sau, fara sa-i ceara voie. Trecuse deja un an de la escapada sa, si totusi evenimentele ii se derulau in cap ca si cum totul se intamplase ieri. Un cutit ce stralucea in lumina lunii ce aluneca usor pe gatul alb si firav al mamei sale..
Niste zgomote ii intrerupse calmitatea, si observa ca din departare niste oameni in pelerine negre se indreptau navalnic spre directia ei, ranjind aprig atunci cand Helena isi intoarse chipul sceptic. Pentru un moment, furia pusese stapanire pe ea, stiind prea bine cine erau respectivii. Oamenii lui Vania. Dar nu avea timp pentru razbunari si alte treburi puerile care ii mancau din timp, pentru ca in primul rand habar n-avea ce cautau ei intr-un sat din Germania. Din punctul lor de vedere, sau a stapanului lor, ea ar fii trebuit sa fie pierduta sau putrezind intr-o temnita.
Stia ca venisera in cautarea ei; si de data aceasta o gasisera. Arunca o ultima privire spre conac, gandindu-se cum o sa isi explice familia Schulz disparitia ei neprevazuta si venirea oaspetilor neinvitati. Si intr-adevar, Disparu. Primul loc sigur si familiar care ii veni in minte fuse Padurea lui Dean, din Anglia. Era pentru prima oara in 5 ani cand pasea din nou acest taram magic al copilariei. Se aseza jos, uitandu-se in jur si brusc, o gramada de amintiri se materializau in mintea sa: Ronnie, Bellyshor, campionatele de quidditch..Se uita hipnotizata in jurul sau, simtind o urma de veselie a vechii Helena in spatele sau, care era doar o amintire pierduta in ceata. Un aer racoros ii invalui silueta care era doar imbracata cu o rochie si o mantie lunga. Isi scoase usor bagheta si sopti "Expecto Patronus", gandindu-se la anii plini de bucurie de la scoala, alaturi de sora si prietenii sai. Nu se gandea ca o sa mearga, avand in vedere ca nu folosise o amintire exacta, ci doar o stare de spirit redata de vremurile vechi si insorite, unde noaptea si intunericul nu existau. Insa un firicel mic si argintiu se transforma lent in ceea ce ar fii trebuit sa fie o puma, iar Helena urmari animalul de o nuanta densa si clara, ce dansa cu miscari gratioase in aer.
Isi ridica privirea, simtindu-se mai bine acum in prezenta si caldura patronusului si observa inmarmurita doua siluete apropiate in intuneric nu foarte departe de locul unde se afla ea. Isi tinu bagheta strans in timp ce patronusul sau disparu, pregatindu-se sa dea fata in fata cu alti devoratori.