This is how I Appear

[Veronique A. Dupont]

• Cand baiatul ii dadu drumul se aseza ametita pe o buturuga putrezita. Simtind lemnul umed si fragil sub mainile sale isi aduse aminte vag de Padurea Interzisa. Comparatia era complet irelevanta, dar imaginea care-i veni pe loc in minte fu potretul unor copii de vreo paisprezece ani ce ar fi dat orice pentru putina aventura. Helena ii aparea in gand zambindu-i calduros si plin de voisoie, Bell era rosie la fata si radea necontenit, iar Nick o privea absorbit pe fosta cercetasa. Era si ea in aceasta viziune, asezata in dreapta Helenei zambindu-i complice surori sale si aratand cu degetul catre Bell si Nick.
  Cand se trezi din transa ofta lunga si incepu sa se joace cu faldurile rochiei avand grija sa nu-si mai expuna ranile. Incepu sa fredoneze un cantec pe care Hazelle obisnuia sa-l cante cand lucra in gradina printre miile de trandafiri. Zambi aducandu-si aminte de chipul perfect al mamei sale si de privirea ei blanda. Ar fi dat orice pentru a-si reuni familia, dar din pacate nu mai avea nimic de oferit. Pierduse tot ce avea de valoare, pana si sufletul era constienta ca si-l vanduse cu mult timp in urma. Nu mai valora nimic, dar incerca sa se zbata sa supravietuiasca pentru a-si regasi sora. Chipul sau era cel care-i venea in gand in fiecare dimineata. Ea era motivatia pentru care inca mai traia. Se ruga in fiecare noapte zeilor sa i-o aduca pe Helena acasa. Credea ca daca ea s-ar intoarce totul s-ar schimba. Ar putea redeveni persoana care fusese pentru ca, cu mult timp in urma, obisnuia sa fie o persoana condusa de ratiune si sentimente, nu o moarta vie.
  Pierdu sirul gandurilor cand observa o lumina argintie trecand printre copaci. Pentru cateva secunde avu senzatia ca era patronusul Helenei, o puma gratioasa, dar aceasta disparu prea repede pentru a afla daca chiar era ea si nu doar o alta amintire materializata. Se ridica brusc de pe buturuga si se gandi la zilele petrecute in Conacul Trandafirilor alaturi de mama si tatal sau. Imaginea era atat de puternica si de incarcata cu sentimente incat, din varful baghetei sale iesi un unicorn argintiu superb. Dupa ce termina vraja, unicornul o lua inaintea fetei alergand nestapanit in directia in care aparuse celalalt patronus.