Balul de Halloween

[Bell Evans]

• Privea perechile adunate in mijlocul incaperii cu un zambet de incantare; lumina uscata, coborata in rafale lungi, trandafirii din inaltul nemarginit al tavanului se rasfrangea cu blandete deasupra lor. Isi abandona curand cartofii si se intoarse spre Raizen; bineinteles, acesta nu dadea niciun semn ca ar fi vrut sa fie si el acolo. Probabil nu se gandea decat la cat mai are de mancat - sau la aglomeratia la care avea sa il supuna ea curand. Logic ca se gandise ca il va duce pe ringul de dans, fie care voia sau nu; era prea destept ca sa nu se prinda de asta.
  
  "-Raiz?" intreba ea, cu o voce mica, melodioasa; tanarul isi muta instinctiv privirile pe chipul ei si asta o facu sa chicoteasca. Ii observa insa expresia si facu o fata speriata. Probabil era destul de logic ce voia de la el; nu mai avea nevoie de cuvinte - zambetul spunea tot. Iar el paru sa inteleaga mai repede decat se asteptase.
  
  "-Nu ma cari acolo, nu?" mormai Raizen, lasand pret de cateva clipe friptura din farfurie. O privi cu tristete, implorand-o parca sa aiba mila. Nu avea nicio sansa. "Sau da.." continua el, raspunzandu-si singur la intrebare.
  
  Bells se ridica, aruncand o scurta privire la fusta dubioasa si la marginile din dantela ale manecilor; parea sa fie in regula tot, asa ca il lua de mana pe Raizen si incepu sa mearga prin multime. Nu voia sa stie la ce se gandea acesta - probabil deja visa la mancarea pe care o abandonase la masa. Norocul lui ca nu se termina asa de repede.
  
  Ajunsera curand in mijlocul ringului de dans si se oprira; isi puse bratele in jurul gatului lui, iar el ii cuprinse talia cu un zambet intiparit pe chip. Melodia inca se rasfrangea in acorduri dulci, apropiindu-i si mai tare.
  
  "-Nu e chiar atat de groaznic, nu?" ii sopti ea, privindu-l cu blandete; spera sa nu il chinuie prea mult.