Melancholy

[Lucas Sasha Neitzke]

O privea...corpul ii era alaturi de al ei insa defapt era mai distant decat si-ar fi putut imagina, ce tot spunea atat despre un baiat..care...nu-i pasa, in nici un caz nu era ca si el, nu..nimeni nu era ca si el. Isi lasa capul in jos apoi isi duse o mana la ceafa zburlindu-si parul in clipa urmatoare. Sii...probleme? el nu avea nici o problema, totul era perfect si mai mult de atat. Profita imediat de prilej, asa cum il tinea ea de mana o insfaca brutal de cealalta tragand-o mai aproape si lipindu-i abdomenul de el. Nui placea ca vorbea prea mult si inutil, cel putin asa i se pareau lui vorbele ei, fara logica si aiurea. Toate chestiile despre viata, situatiile mai dificile si momentele mai proaste care sunt dealtfel trecatoare insa care lasa rani profunde si greu de tratat, apoi semne, toate acestea nu-l interesau pentru ca nimic din ele nu-i dadea un fior cosmic, totul fiindu-i mai mult decat familiar. Alcool...tot de ce avea nevoie el in acel moment este o doza buna de alcool sau drog, pentru ca doar asa putea sa se simta bine cu adevarat. Totusi, avea nevoie si de o cravasa peste fata, sau orice care l-ar fi izbit destul de puternic incat sa-si revina. Nu avea timp bechet la dispozitie pentru a-si lua talpasita de aici cu tot cu fata si cam asta facea el mereu isi lua talpasita salvandu-si pielea...ce ar face cititorii fara el?
Pacat de jurnalul tau. Ii zise el cu un sarcasm bine definit in vocea sa. Voia sa para indiferent si chiar asta si facea, nu-si exterioriza niciodata sentimentele decat prin cartile care le scria nimic mai mult. Sa plecam..probabil mama ta isi face griji. Era atat de draguta cand se infuria si tocmai la asta se astepta din partea ei. O stranse puternic la pieptul sau disparand imediat impreuna lasand focul sa se stinga de la sine...pentru ca daca nu simtea nimic viu prin preajma murea fara implicarea celor din jur.