This is how I Appear

[Veronique A. Dupont]

• 'Cred ca ar trebui sa mergem' il auzi pe Sasha spunand.
  Ii arunca o privire aprobatoare si apoi o lua la goana printre copaci in urma unicornului. Nu stia daca ceea ce vazuse era cu adevarat puma Helenei, dar pierduse prea mult timp cautand-o si n-avea de gand sa rateze aceasta posibila seansa de a o gasi.
  Ii simtea inima batandu-i cu putere exact ca in prima sa zi la Hogwarts si se gandi ca ceva bun avea sa se intample. Continua sa alerge simtind crengile uscate ale copacilor biciuindu-i picioarele, dar nu se opri. Toate lucrurile prin care trecuse ii ofereau o anumita imunitate la durere. Crestaturile in carne ce-i acopereau corpul parca o ardeau, dar pentru nimic in lumea nu avea sa faca o pauza pentru a le trata, macar superficial.
  Patronusul ei se opri in dreptul unui copac imens ale carui frunze ingalbenite cadeau lin pe covorul ce se formase la radacinile arbustului. Licarirea argintie isi dadu capul maiestuos pe sapte si se ridica in doua picioare. Vrajitoarea se indrepta tematoare langa el tinandu-si cu degetele sale lungi si osoase bagheta alba in a carui suprafata erau incrustrate formele unor trandafiri. Incepu sa mearga calculandu-si pasii pentru a se putea misca neobservata si neauzita printre mormanele de frunze.
  'Shhhh.....fa liniste' ii spuse in soapta barbatului sperand ca acesta inca o urma.
  Cand se opri din mers privi socata imaginea patronusului surori sale. Puma argintie alerga in jurul unicornului oprindu-se din cand in cand pentru a o lua in fata acestuia. Se comportau ca si cum nu s-ar mai fi vazut de mult timp, lucru care nu era tocmai neadevarat. Imaginea aceea o facu pentru cateva secunde sa se intrebe daca aceste fantasme chiar aveau sentimente. Zambi cand isi vazu patronusul galopand mult in fata sa, oprindu-se din cand in cand pentru a-l astepta pe cel al Helenei care se misca foarte gratios, miscari caracteristice felinelor.
  Auzi niste pasi venind in spatele sau si incepu sa tremure de emotie, dar si de frica. Ii era frica deoarce, oricat ar fi asteptat acest moment, nu stia daca sora sa mai era aceeasi. Era posibil ca dansa sa nu vrea macar s-o vada. Trecuse atat de mult timp, mai mult de un an, in care fusesera despartite.
  Isi intoarse inca tremurand corpul firav si ii arunca o privire siluetei atat de cunoscute, dar atat de schimbate, care-i aparu in fata.