Balul de Halloween

[Georgia Harris]

Ultimele razele ale soarelui din acea zi, intrau slabite pe fereasta inalta din domitorul Georgyei. Incepututul de intuneric dadea un aer si mai misterios si mai straniu, ca si cum senzatia de infiorare pe care o oferea o seara de Halloween nu ar fi fost de ajuns. Camera era foarte linistita, ciudat de linistita avand in vedere cum era ea de obicei. Paturile cu baldachin faceau umbre in forme stranii pe peretii vechi, impunatori. Intr'un colt al camerei era o panza de paianjen uriasa cu un paianjen din ata pe ea, pe noptiera de langa pat se afla un dovleac cu ochi amenintatori si zambet nebunesc. Spiritul sarbatorii isi lasase adanc amprenta in acea incapere. Oglinda mare cu rama de lemn in a carei suprafata neteda tot se vedea la fel de real ca si realitatea insasi, parea mai cenusie, in care se oglindeau imagini neclare, ca si cum peste claritatea cu care vede un ochi omenesc s'ar suprapune ca o panza, o lacrima prin care totul s'ar vedea diform.

Prin fata oglinzii trecu o silueta subtire, ca o trestie vie. Georgya tocmai intrease in camera si acum o masura in lung si lat. Se plimba prin incapere cu capul in pamant si cu mana dreapta pe frunte —gestul sau specific--. O durea tare capul. Abia isi mai putea lega gandurile unul de altul. Se gandea daca sa mai mearga sau nu la Balul de Halloween. Trebuia sa mearga. Costumul ii placea prea mult, ii parea rau sa il iroseasca. Se hotari sa incerce. Incepu sa se imbrace. Isi lasa parul pe spate, parul care era acum foarte drept si parca si mai rosu.

Haide, o sa fie bine! se incuraja singura si porni spre Marea Sala.

Pantofii negri de catifea eleganta ale carar tocuri faceau un usor zgomot in timp ce fata cobora scarile nu se vedeau decat daca acesta radica putin marginea rochiei lungi pana la pamant. Pe coridoare vazu tot felul de creaturi: goblini, troli, dementori, dar si Merlini si alti vrajotori consacrati. Cercetasa nu stia exact ce era, probabil ca alesese costumul ca si o expresie a parti sale rele, a ceva ce poate devenii in unele situati. Cateodata se infricosa pana si pe ea insasi, cu reactile pe care le avea cand cineva dorea sa ii ea „ceva” ce stia clar ca ii apartine. Animalul care simboliza casa din care facea parte era foarte asemanator cu ea. O leoaica—in cazul acesta— inteleapta, dulce ca o pisica mai mare, dar care atunci cand este calcata pe coada sau cand simte ca i se poate lua ceva ce este al ei reactioneaza.

Putin emotionata— chiar nu stia de ce—privi usile uriase ale Marii Sali. Le deschise si in fata ei aparu un cu totul alt peisaj. Dovlecii mari asezati peste tot, mesele pline cu tot fel de mancaruri ale caror arome, predominand dovleacul, ii inundasera narile din prima clipa, aranjamentele de culori reci, in mii de nuante de negru si gri inchis, lumanarile cu flacari mici palpaitoare, care faceau umbre indescriptibile pe pereti, o faceau sa isi dea seama ce idee buna a fost sa vina. La bal erau si fantomele, ce senzatie stranie ii dadeau fantomele Hogwarts'ului in combinatie cu decorul, parca pentru prima data de cand terminase anul I, realiza ca Sir Nick Aproape-Far-De-Cap si prietenii lui sunt cu adevarat fantome.
Sunt atate persoane aici, iar eu nu gasesc pe cineva cu care sa pot vorbi in seara asta! Minunat!!! se gandi ea cautand cu privirea pe cineva cunoscut, fiind incurcata si de costumele foarte bine facute ale elevilor, care ii stansformau complet pe toti.
http://www.made-in-china.com/image/2f0j0...F2051-.jpg