Luna de la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

Nu putea spune ca se simte chiar in apele ei. Se plimba plimba prin scoala cu o farfurie de cartofi pai. Din fericire pentru ea, nu era asa un drum lung de la sala de mese pana la pivnita viperinilor. Eliza avea din nou una dintre toanele ei. Ceea ce era, in ultima instanta, normal, doar erau surori. Si pe ea o apuca des, deci era logic ca si pe Eliza. De trei zile nu mai iesise din dormitor, asa ca se hotari sa ii duca ceva de mancare. Si ce putea alege mai bine decat cartofii prajiti? Uite din acest motiv o prinse dupa-masa zilei de duminica pe coridor, cu o farfurie plina ochi cu cartofi pai.
Prinsa in gandurile ei, picioarele ei mergeau mecanic pe drumul bine cunoscut. Trebuia sa isi termine eseul pentru ora de aritmantie. Mai avea de scris o pagina si ramasese cam fara idei. Dintr-o data, cineva se izbi de ea, facand-o sa rastoarne platoul, umpland coridorul de mancarea destinata surorii ei. Se pregatea sa spuna ceva nu tocmai frumos, cand auzi o voce bine-cunoscuta. Hai no, riposta totusi Aylee. Asta era pentru tine. Acuma mananca.
Stia ca nu avea rost sa fie imbufnata, mai mult ca sigur ca Eli nu o facuse intentionat. De fapt, de la sora ei se astepta sa dea peste cineva intentionat, insa nu peste ea. Parul negru, incadrat de suvite roz aprins si ochii cenusii erau imposibil de nerecunoscut. Va sa zica, Green se ridicase, in sfarsit din pat. 'Nici ca putea nimeri mai bine...' Imbracata total diferit fata de sora ei mai mare, Raven avea o fusta scurta, umflata, neagra cu buline albe, un tricou alb cu inimioare negre, sosete pana deasupra genunchilor in dungi albe si negre si bascheti simpli, negri. Desigur, avea multe accesorii de argint, iar in piept nelipsita insigna cu casa ei de suflet, Viperini.
-Ai pornit la plimbare? intreba Aylee in timp ce bagheta ei din lemn de salcie arunca vraji in stanga si in dreapta, pentru a curata mizeria cauzata. Cand termina treaba, coridorul arata mai stralucitor ca inainte. Isi puse bagheta la loc, in buzunarul marit prin magie, dupa care isi urma sora inspre iesirea din castel. Afara domnea toamna, cel mai frumos anotimp, dupa parerea viperinei. Mai ales din cauza ca pentru ea toamna insemna portocaliu, una din culorile ei favorite. O priti pe Eliza, asteptand urmatoarea miscare a acesteia, cand usa se deschise din nou, lovind-o pe Raven in spate.
-Vai, imi pare rau. Te-am lovit? intreba cineva, probabil cea care o lovise.