Luna de la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

Eliza se albi toata la fata si se lipi de perete. Nu parea sa se simta bine. Se planse de foame. 'Daca ai rasturnat ceea ce ti-am adus...' gandi Raven indignata. Insa Green o lua dintr-o data la fuga inspre sala de mese, lasandu-le pe ele in urma. Aylee stia ca oricat de foame i-ar fi surorii ei, aceasta nu ar fi alergat la mancare cum alearga un spiridus dupa o haina noua si mai mult ca sigur ca nu ar fi lasat-o singura cu printesica, daca ar fi avut de ales. 'Ceva nu e in ordine...' Nu apuca sa faca nimic, ca micuta o si luase la goana dupa Eliza. Adora faptul ca erau atat de multe trepte intr-o scara. Pana sa ajunga sus chestiuta, Aylee avu timp sa isi scoata bagheta cea neagra si sa farmece ultima treapta. Printesa se impiedica, dandu-i timp sa o ajunga din urma. Acum goneau umar la umar dupa o pata verde care lua in viteza cand o curba, cand alta, fara a incetini. Si fara a intra in sala de mese, unde, judecand dupa zgomote, masa era inca in toi. 'Oare unde se duce?' Picioarele ei incepeau sa nu mai raspunda la fel de repede, iar baschetii, hotari ea, nu erau o incaltaminte potrivita pentru un maraton pe podelele de marmura ale castelului. Langa ea, o auzea pe Claire cum respira mai sacadat si totusi, nu i se parea ca aceasta sa fi incetinit. Sau, cel putin, nu incetinise mai mult decat ea insasi, ceea ce insemna ca mergeau in continuare in paralel. 'Se tine bine pitica...' gandi ea ridicand din umeri. In sfarsit, Eliza se opri. Din cate isi putea da Aylee seama, acelea erau scarile ce duceau in varful turnului de astrologie. Era aproximativ saizeci la suta sigura ca asa era. In mod normal, vedea aceste scari noaptea, cand venea la curs. Uneori incepea sa creada ca sora ei avea dreptate. Poate ca intradevar participa la prea multe cursuri. Dar nu putea renunta la nici unul. Ii placeau atat de tare.
Apropo de sora ei, i se parea ca isi mai recapatase din culoare. Desi gafaia putin din cauza alergarii, parca nu mai avea fata aceea care se asorta perfect cu faianta baii fetelor. Ea insasi tinea mana pe partea-si laterala, in timp ce fata de argint se aseza pe scari. Aylee se intreba daca Green se oprise acolo doar pentru ca obosise sau aici vroia sa ajunga. Oare vroia sa ajunga undeva? Odata, Scars ii spusese ca pune prea multe intrebari. Atunci nu o crezuse, dar cine stie?
-Daca tot suntem aici, nu urcam? Nu am fost aici niciodata ziua si mi-ar placea sa vad cerul de la inaltimea aceea, avand pamant stabil SUB picioare, nu o matura INTRE picioare. Plus de asta, mai sti? Poate ca avem noroc... Candva zilele astea va trece cometa Foyet, numita dupa astrologul francez Ètienne Foyet, care a vazut-o pentru prima data in 1837. Din pacate, este una dintre cele mai inconstante comete, fiind aproape imposibil sa calculezi data exacta a sosirii, respectiv plecarii ei. Cel mai impresionant moment al trecerii ei este cand se departeaza de Pamant, caci trece pe langa satelitul nostru, Luna. Acest lucru creeaza un fenomen asemanator cu o eclipsa, deoarece, ca si Soarele, cometa Foyet e mai mare decat Luna. Din aceasta cauza, Luna va fi vizibila in orice moment al zilei ar trece cometa, ba mai mult, va avea o coroana de foc. Multi magicieni specializati pe astrologie, respectiv astro-fizica, sunt de parere ca aceasta "eclipsa" poate afecta cumva unii vrajitori sau vrajitoare, dar e o teorie neconfirmata din cauza insuficientei datelor. Cometa strabate atmosfera Terrei doar odata la aproximativ 58 de ani, de unde rezulta ca asta este sau va fi doar a treia noastra intalnire cu ea. Nu ar fi fain daca am vedea-o? Hai sa ne incercam norocul! termina Aylee cu un zambet urias. Spera ca cineva sa fi inteles ceva din ce le zisese. Cand era exaltata in legatura cu ceva, vorbea mai repede ca de obicei, ceea ce e o mare performanta.Intradevar, fetele o priveau putin ciudat.
-Ce? intreba Aylee ranita. Parea interesant, asa ca am fost atenta la curs... zise ea ridicand din umeri si privind podeaua de marmura a scolii.