Luna de la miezul noptii

[Eliza G. Blest]

O treapta ,doua , trei , dar multe mai erau . Eliza incepuse sa le numere , de obosita ce era si vrand sa isi revina tot mai mult . Surioara ei i.o luase inainte cu o viteza uimitoare . "Cum de mai are putere ? Asta da minune ! Eu sunt deja franta , si cu atat mai mult .. ametita . Si nervoasa ! " Ii aruncase o privise dispretuitoare , de foc , asupra ei apoi isi continuase drumul fara sa scoata vreo vorbulita . Prefera sa stea cu gandurile ei , fara ca cele ale printesei sa ii mai intre in capul ei . Din cand in cand mai trantea piciorul de o treapta , aceasta rasunand in intreaga scara , si zbarnaind , de parca ar fi din metal . Ii simtea sentimentele lui Claire , imbinante cu ale ei , care erau de fericire si durere . Durere de la palmele primite iar bucuria .. se stie de la ce vine . Isi schimonosise fata de furie si o luase inainte , sarind treptele , chiar daca nu mai avea deloc aer cand ajunsese la capatul lor .

Tragea aer in piept ca nebuna , dorind sa se incepe cu acesta , pana cand incepuse sa ii arda gatul . Era prea de tot , abia mai putea . Isi ridicase capul si ce vazuse o lasase cu gura cascata , ca la o fotografie cand nu stii cand ti s.a facut . Undeva , sus , era un copilas ce era sustinut de Aylee si aceasta se juca cu bagheta in fata lui . Tipase in sinea ei , injurase in gand si , cu o viteza de care nu era capabila de ceva timp , ii daduse un pumn in umarul ei . Stia ca o merita . Nu trebuia sa se joace cu o astfel de fiinta . Dar , ca urmare a furiei ei , sorsa scapase copilul si el o luase in jos pe scari . Surprinsa , se uitase dupa el , fara sa se clinteasca din loc , si ii zisese din priviri lui Claire sa mearga dupa el . Aceasta o luase imediat la fuga , transformandu.se in pantera neagra .
"Bon surioara . A trebuit sa lipsesc 5 minute . Ai auzit ? 5 minute am lipsit si deja ti.ai facut de cap! Ce naiba a fost in mintea ta ? Ai vrut sa il omori pe copil sau ce ? Stii ca aceasta nu e scoala ta ? Stii ca aici sunt numai reguli ? Stii ce ai gresit cel mai mult ? Trebuia sa ma fi asteptat...ca sa nu ai tu parte de toata distractia ! "
Zisese ea pe un ton sever dar cu sclipiri jucause in ochi . "Ohh , cat urasc uneori ca mi se citeste tot in ochii astia violeti . Numai tata e de vina .. in fine . "

Scosese un sunet arogant si se indepartase de fata , apropiindu.se de o fereastra , singura din incapere , si iesind pe veranda . Iubea veranda de la fiecare castel/casa/apartament . Te despartea de lumea aia inchisa , de acei pereti ce te tineau ostatica si odata ce ieseai afara .. te simteai mai bine , mai apropiat de natura . Ohh , cat iubea Eliza asta . Posibil ca este unicul lucru pe care il iubea cu adevarat . Cu exceptia surioarei ei mai mici Aylee , care ii arde de glume in momente nepotrivite si toate au ca efect scoaterea viperinei din pepeni . Rasese amuzata imaginandu.si cum ar arata ea scoasa dintr.un pepene . Uda toata , rosie din cap pana in picioare , si sambuii negri prelindu.se pe ea ca un scai . Era oribil , dar si amuzant , si o facea mai vesela .