Luna de la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

Nu mai isi simtea picioarele. Sau mainile. Sau creierul. Avea ceva in gura. Ceva moale si cald. Oare ce era_ Parca ar fi fost un brat. Al cui brat era in gura ei si de ce? O intrebare foarte buna, nui asa? Dar cazu. Bratul ii aluneca din gura. De pe acum nici nu mai conta al cui era. Isi roti ochii in jur. Cer si din nou cer. Poate ca zbura. Da, parea plauzibil. Dar atunci oare pe ce statea? Sau doar plutea? O, ce dragut. Incepea sa vada in ceata. Poate ca ceata din creier coborase inspre ochi.
Chiar! Oare ea cine era? Asta i se parea mult mai important decat unde era. Intradeva, asta e o intrebare importanta. Cineva o atinse, iar capul ii cazu intr-o parte. Spera ca fusese o palma. De fapt, spera ca fusese o palma. Asta ar fi insemnat ca mai e cineva cu ea. Poate acel cineva stia cine este. Acum, trebuia sa o intrebe. Incerca sa isi deschida gura, dar aceasta nu reactiona. Magic. De undeva, de departe, razbira pana la ea niste sunete. "Raven! Raven!" striga cineva din alta lume. 'Ne crie pas, madamoiselle!' striga o voce dintr-un colt al creierului ei. Fraceza. Ce ciudat ca recunostea limba franceza, dar nu isi dadea seama cine e. Dar oare de ce gandea in franceza? POate ca era frantuzoiaca... Oricum, vocea avea dreptate. De ce striga cineva langa ea? Isi cauta dictionarul mintal. Omuletii din cap de la ea incepura sa lucreze. Super, acum vedea si mai rau. 'Corbeau! Raven le moyennes corbeau!' ii dadu raspunsul unul dintre muncitori. Corb? De ce ar striga cineva corb? Apoi totul capata sens. Daca ei si cealalta persoana zburau, poate ca se apropria de ei un corb. Nu credea ca era o vizita de cutuoazie... Dar ce putea face ea? NIci nu reusea sa se miste. O doamne, oare unde era? Oare persoana cu care era stia sa se apere de un corb in viteza? Spera ca raspunsul la a doua intrebare era da. 'Ne paniquez pas...' incerca sa o imbarbateze un alt omulet din creierul ei. Simplu de zis, vroia sa ii raspunda, dar nu reusi. Totusi, parea ca omuletul a inteles, caci nu ii mai zicea nimic. Hotari ca nici asta nu ii place. Acum era prea liniste. Dar omulteul nu mai vroia sa spuna nimic. Se suparase pe ea si o lasa la greu. "Descurca-te singura cu pericolul!" parea ca spune. O, de ce nu il lasase sa vorbeasca?