The mistery beyond the picture

[Eliza G. Blest]

Ignorase intrebarea soimanencii si isi oprise privirea asupra celuilalt tablou , la cativa metrii departare de prima . Fara sa se mai uite la ochii intunecati ai batranii , facuse pasi mari , oprindu-se la cativa centimetrii cu pictura urmatoare . Era ceva mai mare fata de cealalta , desi , imaginea , era si mai stranie , si avea niste nuante inchise de rosu , combinate cu un verde sters . Dar sa lasam culorile . Deci , pictura , daca ii putem zice astfel , era plina de culori , ce nu contureau nimic , amestecate unele cu altele , dand nuante ciudate , cum s-a spus mai inainte , insa , dupa cum credea viperina , dadea un sentiment de mister , de teama si .. un aspect frumos . "Mda, poti sa spui ca sunt nebuna , dar asa ma simt . Aceste nuante de rosu , imbinate cu verde , deasupra lui fiind un negru alaturi de un mov deschis imi da de inteles un cer negru , trist , de iarna , deasupra unui deal , verzui , patat cu rosu , aceasta culoare neinsemnand altceva decat rosul frumos al sangelui . "
Ochii ii sclipisera de incantare si mai ramasese in fata tabloului inca , cateva minute , cu mintea zburand pe acel deal trist .