The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

Încercând să fie neutră la faptul că nu i se răspunsese, se gândi la ce ar fi putut păţi pisica. Evident, o deranja fantoma. Îi puse lănţişorul ei la gât şi piatra începu să strălucească. Ochii felinei redeveniră rotunzi şi chihlimbarii.

Îşi scoase o foaie şi începu să scrie tot ceea ce credea că ştie.

Fantoma ştia unde e a doua uşă. Ar fi trebuit să fie un tablou. Unul cu fond întunecat. Unul cu temă stranie. Unul prin care pisica ei ar fi putut trece. Şi totuşi, în camera aia erau doar şapte tablouri şi niciunul nu părea să acopere o gaură în perete.

-AM GĂSIT! Sau aşa cred. Ce ştim? Ştim că nu putem vedea fanroma. Dar Okuni a spus "Eu pot." Nu e vorba de zburat sau de trecut prin tablouri. E vorba că pisica vede fantoma. Iar fantoma ştie şi unde e uşa, care nu poate fi decât un tablou, dar noi nu-l găsim. DACĂ nici tabloul nu se vede?