Luna de la miezul noptii

[Eliza G. Blest]

Razand singura , in sinea ei , nu era deloc atenta la surioara ei , Aylee , care inca se afla la podea , pesemne fara cunostinta . Desi o durea pe viperina , a asteptat , ca ea sa vina acolo , alaturi , si sa priveasca impreuna natura din fata lor , verzuie si vie , ca intotdeauna . Insa , spre surprinderea ei , se simtea atat calma , cat si trista , suferinda , ceea ce parea tare ciudat . Oftase si se intorsese pe calcaie , mergand incet , cu pasi mari , calmi , terorizati , tremuratori , spre fata cu parul negru si suvite jos . Inca se mai afla la podea , tremurand din toate incheieturile si respirand adanc si sacadat . "Asa ii trebuie daca...totusi e soramea" Se asezase pe vine langa ea si o atinse cu o mana , imbracata intr-o manusa neagra, cu piele lucioasa , si cativa dragon rosii desenati , iesind in evidenta .

Sentimentele de tulburare , de tristete profunda , de nesiguranta , o facusera pe Eliza sa cada la podea , langa ea . "Revino-ti mat-o !! Ce ai patit ? Eu te-am pus in starea asta ? " Imediat , o idee ii venise in minte . Cum de nu isi daduse seama mai inainte ? Dar , dupa ce isi daduse o palma peste frunte , se apropiase de ea mai mult , incrucisindu-si mainile cu ale ei si intrand in mintea ei cu forta . Mii de cuvinte in franceza , ii rasunau de peste tot , ca un ecou , ce o facea sa nu mai gandeasca deloc , nici macar sa isi auda propriile ganduri . Se desprinsese de acea lume , revenind de unde plecase . In aceeasi camera ovala , simpla , vazand-o cu mii de stelute verzui si violete. "Soro , ce ai ? "