Late in the night

[Asaki Sayoko]

Sayoko îi prinse intenţia din ochi şi râse.

-Nu te teme, nu pot lua cărţi de aici. Numai profesorii pot. Am descoperit încercând. Şi da, se pare că se înţeleg bine.

Îşi strânse mai bine codiţele, începând apoi să-nvârtă una-n jurul degetului. Când plecase de acasă, fuseseră lungi. Adică, lungi, nu glumă. Îi ajungeau la jumătatea coapsei. Stătea câte două ore ca să se spele calumea pe cap. Le tăiase, însă, descoperind c-o-ncurcă după prima escapadă în Pădurea Interzisă. Acum erau scurte, ciufulite şi întotdeauna electrizate la capăt. Zâmbi. Îi plăceau şi aşa.

Observând că manuscrisul începea să bată câmpii, îl abandonă pe raftuul prăfuit.

-Eşti liberă să-l citeşti.