Ajungand la peronul 9 si 3/4

[Melanie Stark]

"Fiii...ona" urla Melanie cu glasul inabusit de oboseala in timp ce privea cum Fiona disparea treptat nelasand vreo urma de existenta.Se simtii dintr-o data impinsa de la spate cu o forta mult prea mare pentru ea. Fara sa isi dea seama se trezii in genunchi incercand sa isi dea seama ce s-a intamplat, raspunsul nu intarzia sa apara: un viperin masiv, inalt si cu parul blond se grabea sa isi urce cele trei bagaje in tren aruncandu-le catre alt viperin care incerca cu greu sa isi mentina echilibrul din cauza bagajului mult prea greu pe care tocmai il prinsese. Melanie incerca sa se ridice cu grija sperand ca impacientatul viperin sa tina macar de data asta cont de existenta ei. Acesta pufni in semn de indiferenta, uitandu-se cu coada ochiului la victima sa fara ca macar sa schiteze vreun semn de regret. Melanie era obisnuita cu asemenea tratamente incat nu fu uimita cand vrajitorul ii intoarse spatele si se apuca sa arunce si al doilea bagaj.
Ceasul batea ora 15:30 iar Melanie era aproape sigura ca Fiona era deja departe de ea pierduta undeva prin tren.In timp ce isi scutura hainele pline de praf si murdarie constata o lejeritate suspecta la buzunarul drept, "Bagheta!" urla Melanie ca din gura de sarpe. Simtea cum sangele i se urca in obraji parasindu-i treptat toate extremitatiile lasand-o fara grai.Dupa cateva secunde in care Melanie se uita in disperare pe jos dupa bagheta, privirea ii fusese atrasa de un obiect subtire care se invartea incet dar sigur catre sina de tren.Intr-o fractiune de secunda aceasta facu legatura si realizase ca obiectul misterios care inainta catre sina era chiar bagheta ei care se pregatea sa cada ajungand la marginea peronului.
Fara sa se gandeasca vreo secunda la pericolul imienent la care se supunea Melanie sa avanta dintr-o data catre bagheta cu mana stanga si degetele deschise larg . Fara sa isi dea seama ateriza artistic, pe burta, intr-o balta, la limita peronului cu mana incordata care strangea aerul in pumn.Bagheta in schimb, statea intr-un echilibru anormal pe marginea peronului la fix trei cm de mana Melaniei.
Ochii cercetasei stateau atintiti asupra baghetei incercand sa masoare distanta, cu un mic avant Melanie se trase cu cealalta mana catre bagheta in speranta ca macar de data asta norocul va fi de partea ei.
Mel stranse din ochi indata ce realizase ca bagheta se afla in cele din urma in mana ei stanga, rasufla usurata nebagand in seama toti vrajitorii care priveau teribil de amuzati penibila scena, cu nasurile turtite de geamuri.
Trenul isi anunta plecarea in timp ce usiile se inchisesera instantaneu, Melanie simtea in adancul ei ca urma probabil sa petreaca o noapte in gara insa era multumita ca macar Fiona se afla in tren.
Incet se ridicase simtind cum o durere puternica ii strabate genunchi loviti la impactul cu pamantul, pieptul ii era apasat si respiratia grea, simtea cateva zgarieturi pe fata si o mica durere in umarul drept, in rest totul era ok exceptand hainele rupte si murdare.
Melanie ofta adanc in timp ce isi analiza rana de pe fata, cauta cu privirea o banca pe care sa se aseze si sa se odihneasca putin.

Era trecut de ora 16, norii incepeau sa se aglomereze pe cer amenintand cu cativa stropi de ploaie.Melanie statea ingandurata incercand sa gasesasca o cale ca sa ajunga la Hogwarts si sperand ca macar Fiona sa ii sesizeze lipsa .