Everything I ever wanted

[Isabella River]

Matt isi facuse un fel de obicei din a o duce pe Isabella in spate, iar fata se lasa ridicata si purtata fara sa-i fie teama; stia ca baiatul avea grija de ea. In timp ce el urca treptele de marmura, Isabella isi lasa capul pe umarul lui, iar bratele in jurul gatului sau si se lasa purtata de ganduri. Castelul era cufundat in liniste, semn ca toti elevii erau in camerele lor de zi.
Chiar dimineata era trista pentru ca din nou se trezise singura. Dar un lucru se schimbase: ziua ei fusese mult mai buna decat se asteptase si nu mai fusese singura; Matt se intorsese pentru ea.. ceva ce Viperina nu ar fi crezut ca s-ar putea intampla prea curand.

"- Am ajuns, scumpo." spuse Matt intrerupand firul gandurilor Isabellei.
Baiatul o lasa jos cu gratie si fara sa mai spuna ceva, amandoi pusera mana pe clanta usii privindu-se in ochi. Imediat ce intrara, inchisera usa in urma lor in liniste.

Isabella nu-si putu stapani un zambet si un suspin de fericire cand vazu interiorul Camerei.
"- Iti amintesti ?" intreba ea rotindu-se in centrul camerei si zambind ca un copil mic si fericit.
Matt ii raspunse la zambet si raspunse privind tavanul cu candelabrul simplu:
"- N-as putea sa uit."

Erau intr-o camera mare, cu peretii vopsiti intr-un albastru deschis si un pat dublu cu multe perne colorate in toate nuantele de albastru, la fel ca asternuturile. Chiar pe peretele din fata, o fereastra mare, cu perdele grele si cu modele ascundea cerul de o culoare inchisa. Isabella isi privi propria camera din casa parintilor ei si analiza fiecare lucrusor de pe fiecare raft si noptiera.
"- E trist sa stiu ca este doar.. o copie, un fals a ceva ce este foarte departe." sopti Isabella mergand pana in fata oglinzii si privindu-se.
Matt veni in spatele ei si o cuprinse, apoi o saruta pe obraz.

"- Uite ce frumosi suntem." ii sopti baiatul la ureche.