Poezii

[Daniel Cruplud]

De azi incep capitolul,poezii la un alt nivel.



Om...

Purtam cândva o teamă grav rănită
Stingher,cu'o nebunească simplitate
O frică doar de umbre mărginită
Pierdută,azi, în cruda realitate

Eram dezorientat în ezitare
De'un zbucium,al ideilor capcană.
Un amplu ideal şi o uitare
Paradoxal,pierdut fara şicană.

Zăceam tremurător,ascuns prin vise
Captiv,pierdut şi fară de scăpare
Zăream un mamifer ce se crucise
O pasăre,a nopţii disperare!

"Magnifică făptură,te'nfiripă
Cu gândul tău sublim in lumea mea
Cufundăţi visul cald,şi într'o clipă
Dovada că iubeşti,o vei avea!"

Un glas ferit de irealul sumbru
O operă a calmului genial
Cuvinte reci,rostite mult prea sobru
Aparţinând de'un Univers virtual

"Amorul este cheia arzătoare
Pasajul spre tărâmul cel real
Doar astfel o fiinţă muritoare
Va fi etern,chiar fără de egal!"

Mă minunam de tot ce îmi rostise
De o idee ce'ar părea în van
Aveam,în ciuda a tot ce prezise
Acelaşi omenesc destin avan

"Făptură minunată,nu fi tristă
Iubirea ce tu crezi că o cunoşti
Departe de noi doi este prezisă
Eşti doar un om ce nu o recunoşti.

Magia cea complexă a iubirii
Nu poţi cu gândul să o limitezi
Ea este chiar un rod al fericirii
În care,din pacate,n-ai să crezi!"