Reintoarcerea

[Salathiel Donnerkrieg]

ooc: I can sense them, yanno...

Presimtirile lui Sal fura risipite pe moment de zambetul tinerei vrajitoare. De aproape Sal isi putu da seama ca nu e o eleva obisnuita, desi nu stia inca ce anume e neobisnuit. Se aseza incet, gandindu-se ca poate casa Viperinilor nu e atat de rea pe cat crezuse si ca mai avea inca de cunoscut multe persoane care sa infirme reputatia rea a Viperinilor.
Cu ceva vreme in urma de exemplu, Sal n-ar fi conceput ca un viperin sa accepte sa imparta o banca cu el fara ca mai intai sa se dueleze pentru locul ocupat pe banca sau pentru banca in sine sau pentru intentia de a sta pe o banca in prezenta unui viperin. Desigur, asta era in trecut si Sal stia acum ca si viperinii au partile lor bune.
O singura parte nu prea buna inca il tulbura. Isi stranse mai tare manusa ce ii proteja mana dreapta de privirile celorlalti. Doar directorii scolii ii vazusera semnul Devoratorilor de pe antebrat si nu voia ca asta sa se schimbe curand.
Incerca sa alunge iarasi gandurile obraznice. Se intoarse spre tanara de langa el.
"Esti cumva in ultimul an?"