I just need you now

[James Hawkins]

• Auzi vag cum usa portretului se izbise de perete in spatele lui; continua insa sa mearga, scrutand intunericul dens din jurul sau. Voia doar sa plece de acolo. Nu mai avea nevoie de explicatii, nu mai cerea nimic - doar liniste. Si el nu era tocmai omul care sa renunte. Daca statea sa se gandeasca, el nu renuntase niciodata la nimic.
  
  Ar fi vrut sa ii ceara totusi o explicatie lui Katherine; dar pe de alta parte stia ca asta nu ar fi impus decat mai multa suferinta. Si primise o doza destul de sanatoasa saptamana aceea. Clatina usor din cap, aparandu-i un zambet trist pe chip. Nu, chiar nu avea nevoie de ea; trebuia sa invete sa isi controleze sentimentele si sa o scoata din viata lui.
  
  Facu coltul si se opri cand auzi un sir de suspine; putea sa jure ca era ea, inca dinainte de a-i zari silueta micuta, ingramadita parca in profunzimea zidului intunecat. Parea atat de vulnerabila, incat la incepu se gandi sa faca stanga'mprejur si sa se prefaca ca nu o vazuse. Dar stia ca nu ar fi reusit.