Se lipi mai tare de spatarul bancii si incepu sa se joace frenetic cu multele inele pe care le purta pe degete. Zambea, dar expresia ferecita nu i se ragasea si in privire si se uita absenta la trenul din fata sa.
Desigur ca stia foarte bine numele de Donnerkireg de la tatal sau. Stia ce se intamplase cu familia aceea si simtea ca destinele le fusesera foarte asemanatoare. Ii zambi din nou baiatului, de data aceasta din suflet si ofta usor. Stia cum este sa-ti pierzi intreaga familie si sa ramai singur.
Se gandi pe loc la tatal sau care obisnuia sa-i spuna ca atunci cand are de indeplinit o misiune este de preferat sa nu lase niciun supravietuitor in urma pentru ca acel gest s-ar putea intoarce impotriva sa. Afisa o grimasa dispretuitoare gandinu-se ca sfarsitul familei sale fusese infaptuit de aliatii sai, de cei pe care-i considera priteni. Moartea parintilor sai o facura sa se gandeasca mai mult la ceea ce promiteau devoartorii si ceea ce ofereau cu adevarat.
my momma { raised } me a prophet
|