The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

Ajungând lângă ea, şatena îi luă mâna de pe pânză.

-Nu-ţi recomand.

Privi cu atenţie rama de lemn, puţin crăpată şi-şi aminti de parchetul de la şcoală, pe care cineva scăpase nişte ceai fierbinde - parcă prfesoara de istorie - iar acesta se umflase şi crăpase.

-Are la fel de multe şanse să se fi stricat în timp, fiindcă nou sigur nu e. S-a şi decolorat puţin...

Exact aşa cum se albise masa ei din bucătărie după ce pusese o ceaşcă de ciocolată caldă - care caldă, fierbinte! - direct pe ea. Dar totuşi, masa aia ea dată cu lac şi alte prostii pe deasupra.

-În plus, dacă tabloul nu e magic, de ce mişcă personajul? Să spunem că e o vrajă temporară, dar şi ălea dispar la apă fierbinte. Numai dacă nu intră cineva să o reînnoiască periodic, poveste care mi se pare un pic trasă de păr.

Tresări.

-Cu condiţia să nu fi închis o persoană reală acolo, şi dacă e aşa, când atingem pânza ne poate prinde şi pe noi şi de acolo chiar nu văd cum mai ieşim.