The mistery beyond the picture

[Eliza G. Blest]

La auzul ultimei fraze rostita de soimaneanca , Eliza se prinsese ce insemnau acea forta ce o lua pe sus . Simtea cum picioarele ei nu mai erau pe pamant, si cum se inalta tot mai mult in aer , tot mai aproape de nivelul tabloului . Inghitise in sec , incapabila sa faca ceva , chit ca se tragea , se clatina , acele maini nu voiau efectiv sa ii dea drumul . Se lasase pagubasa caci stia ca degeaba se zbatea , mai mult isi pierdea din forta si energie, in loc sa o foloseasca cine stie pe unde ajungea si cu cine se intalnea .

In scurt timp , trecuse prin panza , simtind cum atingerea acesteia era rece ca gheata , ca o ploaia de toamna . Inchisese ochii din instinct si asteptase sa treaca toata primejdia . Deodata , cele doua maini ii daduse drumul , lasand-o sa cada in gol pentru mult timp , pana aceasta se lovise puternic de ceva tare , si umed . Injurase in sinea ei si se ridicase , mai intai in genunchi , apoi in picioare. Deschisese ochii si ramasese impietrita , uimita de aceea priveliste.